E greşit oare să îţi doreşti cât mai multe de la viaţă, să vrei cel mai bine pentru tine şi ai tăi?
Dintotdeauna am crezut că este loc de mai bine în tot ce facem, mereu. Mi-a plăcut să ies în evidenţă, dar numai prin lucruri bune, prin ce ştiu să fac, prin lucruri la care sunt foarte bună iar nu prin alte mărunţişuri, nicidecum prin altceva.
De ce să ne plafonăm la un anumit nivel şi să nu căutăm acel mai bine? Potenţial avem, trebuie doar să ştim unde să căutăm, la ce uşi să batem pentru a ne face auziţi.
Se întâmplă, destul de des, să mai primeşti si acel şut în fund care, foarte probabil, te demoralizează, te face să te sub-apreciezi. Dar este acea zicală minunată care spune că ,,Orice şut în fund e un pas în faţă."
Şi, trecând peste ,,faţada" literară, un şut în fund chiar te aruncă mai în faţă, nicidecum în spate.
Sunt o persoană perfecţionistă şi am recunoscut-o tot timpul. Nu mi-a fost ruşine să admit că eu caut ce-i mai bun, că vreau sa fiu printre cei mai buni, că vreau să îmi îmbunătăţesc modul de-a trăi în mod continuu.
Consider că dacă avem şansa asta, de a fi mai buni, de a ne fi mai bine, nu trebuie să o irosim. Ba chiar trebuie să o folosim, în cel mai bun mod, şi, totodată, să ştim să ne valorificăm oportunităţile, să fim realişti şi să nu ne supra-apreciem. Să nu depăşim, totuşi, pragul realismului.
Aşa că, să ne perfecţionăm!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu