marți, 7 august 2012

Să ne bucurăm că suntem!

Acele perioade când tot ce îţi doreşti seara, la culcare, este să vină mai repede dimineaţa. Atât de frumoase!
Este minunat sentimentul de nerăbdare pentru ziua de mâine.
Deseori mi se întâmplă aproape să urăsc noaptea(zic ,,aproape" pentru că doar atunci putem sta afară la o temperatură decentă) pentru că vine şi trebuie să iau pauză din activităţile mele.
Acel chef de viaţă, deseori debordant, acea dorinţă de a face cât mai multe într-o zi, de a întâlni cât mai multă lume mă fac să îmi doresc să treacă de zece ori mai repede orele de somn pentru ca să mă pot trezi şi să o iau de la capăt.
Pentru că dacă nu facem asta acum, atunci când?
Uneori abia aştept să vină ,,mâine" pentru a revedea un prieten drag, uneori pentru a termina de citit cartea minunată pe care tocmai am început-o, uneori pentru a vedea acel film recomandat de mulţi cunoscuţi.
Şi când, în sfârşit, vine şi mult-aşteptata dimineaţă sar drept în picioare, gata pentru o nouă zi în care sunt dispusă să fac şi mai multe decât ieri pentru ca, la sfârşitul zilei, să pot pune, mulţumită, capul pe pernă cu un zâmbet laaarg şi cu o nouă impacienţă şi noi planuri.
Chiar şi atunci când ziua a fost un eşec, sau nu toate lucrurile au stat exact cum m-aş fi aşteptat, tot aştept ziua de mâine. O aştept să pot repara ce am greşit azi, să o iau de la capăt, să mă ridic după dezamăgirea de azi.
Pentru că, nu-i aşa, viaţa e un lucru minunat, de care trebuie să ne bucurăm în fiecare moment, la fiecare vârstă. Cu adaptările necesare, desigur.
                    

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu