duminică, 7 octombrie 2012

După ani şi ani. De fapt, după unul singur.

Ok, mai acum un an mă mutam în Bucureşti. Mă mutam să locuiesc aici, să îmi petrec zile multe din an, nu mai veneam doar în vizită, la shopping sau mai ştiu eu pentru ce motive.
Deveneam studentă.
Lucrurile aveau să se schimbe pentru mine. Şi nu pentru că era prima oară când plecam de lângă ai mei, nu. Pe asta am făcut-o pe la vreo 14 anişori, când intram într-o nouă şi interesantă etapă a vieţii mele, şi anume liceul, dar asta-i altă poveste.
Revenind. Mă mutam în Bucureşti. Aveam să cunosc un alt mediu, din perspectiva celui care locuieşte în acest oraş, nu din perspectiva celui care doar îl vizitează. Şi, la acest moment, nu îmi displace mai deloc, chiar dacă are şi el hibele lui.
Aveam să cunosc oameni noi, un colectiv nou, colectiv pe care l-am îndrăgit încă de la primele dăţi de când aveam să îl cunosc. Un colectiv cu oameni frumoşi, unul în care mi-am găsit prieteni care îmi vor rămâne aproape pe viaţă, sper.
Acum un an eram tare curioasă să văd cum se vor desfăşura ,,orele" cu două sute şi ceva de oameni. Eram terifiată de ideea sesiunii, de ideea învăţatului a câteva sute de pagini pentru un singur examen. Acum, după un an, pot spune că poate n-a fost dracul aşa de negru! Întotdeauna este loc de mai bine, dar, mai ales, de mai rău! :D
Aveam vreo tonă de întrebări şi minus tot atâtea răspunsuri. Dar, încet-încet, aveam să îmi primesc şi răspunsurile.
Voiam să mă descopăr pe mine. Am reuşit, cu toate că poate s-ar numi mai degrabă că m-am redescoperit. Mi-am definit clar scopurile, anumite principii cam confuze până atunci.
Şi tot acum un an învăţam, dar învăţam temeinic, traseele domnilor 105, 168, 225 şi aşa mai departe. Ce frumooos! :))
Acum, după un an, lucrurile s-au schimbat. Am mai crescut puţin, am trecut de două sesiuni, mi-am lărgit cercul de cunoştinţe cu oameni minunaţi, pe care îi respect mult.
După un an, sunt mai bogată sufleteşte. Viaţa de student se ocupă de asta. Te ajută din plin să strângi momente minunate, amintiri care, cu siguranţă, nu vor fi uitate prea uşor, fie ele aceste amintiri şi zâmbete, şi lacrimi, şi nervi. De toate astea ne vom aminti cândva cu drag.
Iar acum, la început de an şcolar, ăăăă... universitar, vreau ca ceea ce urmează să fie măcar la fel de frumos precum ceea ce mi s-a întâmplat în anul meu de boboacă! Îmi doresc să am puterea să pot trece peste hopurile ce, cu siguranţă, mă aşteaptă, să cresc din punct de vedere profesional. Îmi doresc înţelepciune să pot trece neşifonată prea tare de treburile mai puţin profesionale. :D Ceea ce vă doresc şi vouă, de altfel!

2 comentarii: