vineri, 16 noiembrie 2012

Primăvara ta

Şi ce e cel mai important ce ne rămâne după ce pierdem? După ce pierdem oameni, credinţe, speranţe, iubiri? Ce TREBUIE să ne rămână, de fapt. Zâmbetul este. Da, da. Zâmbetul şi puterea de a spera, de a merge mai departe.
Dacă astea rămân, atunci ne putem considera ,,salvaţi". Nu ne-am pierdut de tot, încă suntem oameni, simţim, sperăm. Nu asta crezi şi pe moment, ştiu.
Dar mai târziu, când lucrurile încep să se aşeze, vei vedea. Vei vedea că toate nopţile tale de nesomn, toate frământările tale şi tot dorul ăla de te sufoca odinioară, te mai lasă. Îţi redau uşor-uşor libertatea. Libertatea de a visa, de a spera, de a te ridica şi de a merge mai departe, gata de o nouă ,,aventură", adică de viaţă. Pentru că da, asta-i viaţa. O aventură. Pleci, cu rucsacul de trăiri în spate, nu ştii încotro te îndrepţi, nu ştii cu cine te vei întâlni şi de cine va trebui să te fereşti, dar după toate astea ai trăit. Şi nu ai facut-o degeaba. Ai cunoscut oameni sau... mai puţin oameni, ai simţit euforia şi extazul, dar şi dezamăgirea şi durerea.
Pentru ce o viaţă fără sentimente? De orice fel. Ar fi precum un tablou care încearcă să redea primăvara doar în alb şi negru. Bine, poate şi un pic de gri.
Şi de toate astea ajungi să fii conştient mai devreme sau mai târziu, după ce ţi-ai tocit nervii, ţi-ai pierdut nopţi şi zile, încercând să afli răspunsuri de care sigur nici nu era nevoie pentru că erau atât de evidente.
Dar cum bine se spune: mai bine mai târziu, decât niciodată!, e bine şi aşa. E bine să realizezi câte ai fi putut să faci când erai acolo jos, micuţ de tot şi parcă ţi-era frică de tot pentru că aşa te vei grăbi şi, cât ai zice ,,Peşte!", vei face tot posibilul să recuperezi acel timp pierdut pentru oameni şi ei pierduţi, care, oricum, nu mai pot fi găsiţi, vei ieşi să simţi lumea asta frumoasă, care ţie ţi-a fost ţinută ascunsă, vei începe să faci din tabloul tău alb-negru, unul mai strălucitor, mai colorat şi mai frumos decât toate tablourile care există şi care vor mai exista, nu-i aşa?







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu