miercuri, 14 noiembrie 2012

Puţin mai multă energie, vă rog!

Ai atâtea pe cap, simţi că nu le mai faci faţă, dar apare dintr-odată semnul ăla pe care-l aşteptai de atâta timp, semnul că toată munca pe care ai depus-o nu a fost în zadar, că toate eforturile şi nopţile tale nedormite, sunt, în sfârşit, răsplătite!
Şi ce dacă am ajuns acasă la ,,doar" 14 ore după ce am plecat? Şi ce dacă am fost pe fugă tot timpul şi chiar şi eu mă întreb de unde atâta energie? Atâta energie ca, în inima dimineţii, să fiu în picioare şi aşa să o ţin până pe la vreo 10-11 seara! Tot timpul dintr-o parte în alta, de la o activitate la alta. Din nou. Şi ce dacă?
Toate astea nu sunt degeaba, în mod sigur. Tot ce trebuie e răbdare. Da, da! Răbdarea aia pe care te-ai săturat să o ai! Răbdarea aia care s-a cam epuizat, ce-i drept, dar care mai e încă acolo. Sau un strop din ea. Şi ăla e de ajuns, nu-i problemă!
Aşa cum am dus-o eu de câteva săptămâni încoa', cu zile în care kilometrajul meu a fost dat peste cap, aş putea jura cu mâna pe inimă asta, aşa ai fost şi tu, dragă cititorule, cândva. Şi dacă da, te regăseşti, atunci sigur ştii sentimentul ăla de satisfacţie, de ,,seventh heaven" care te încearcă atunci când telefonul ăla mult-dorit vine! Păi... cam aşa eram eu azi. Numai că la mine nu a fost doar UN telefon! Au fost două! Deci dublu sentiment, dublu ,,seveth heaven"!
Primul, de la jobul pentru care m-am prezentat la un interviu luni, interviu la care am mers aşa de stresată, dar mulţumită oamenilor de acolo totul a mers de minune şi, drept dovadă, m-au vrut în echipa lor frumoasă din care sunt mândră că voi face parte! Oameni tineri, frumoşi, entuziaşti!
Al doilea, de la un workshop, workshop la care îmi doream foarte mult să merg, dar despre care voi vorbi atunci când începe! Voi povesti cum e treaba pe acolo! Oricum, abia-l aştept! Vor vorbi nişte super-oameni, va ţine şase zile, va fi cu teorie, dar şi practică! Multă practică! Voi învăţa o mulţime de lucruri, voi pleca cu un bagaj de cunoştinţe pe care abia aştept să-l folosesc!  Ce mi-aş mai putea dori?
Ah, mi-aş putea dori ceva! Multă energie, măcar pe jumătatea celei care m-a prins în ultima vreme, dar şi înţelepciune să pot să le împac pe toate. Să împac facultatea, jobul, workshopul, tot!
Şi ştiu că le pot face pe toate, ştiu că pot merge cu toate odată, pentru că, aşa cum tot fac faţă multor zile nebune, nebune de tot, aşa voi putea şi de acum încolo!
Pentru că prefer să nu-mi pierd timpul degeaba, prefer să fac ceva care-mi place de mor şi să am o zi plină, decât una din aia în care să mă urc pe pereţi că nu am ce face şi mă gândesc la prostii!
Pentru că timpul trece pe lângă noi şi nu ni-l mai dă nimeni înapoi, mi-a zis mie cineva acum ceva timp! :)
O fi o fugă de mine şi de gândurile mele, o fi început de workaholism, nu ştiu ce-o fi, dar e! :)) Şi e tare bine!
Şi acum, iacă ce melodie mi-a venit în căpşor! Motivant, nu?






Sursă foto aici.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu