duminică, 9 decembrie 2012

Întuneric

,,Mă-ncălzeam cu tine. Mă ridicam datorită ţie. Mă-mbătam cu tine. Te vedeam, mă luminam.
Te iubeam nebuneşte. Aş fi făcut orice să nu mi te ia nimeni, să rămâi acolo, să fii al meu.
Te aveam şi te-aş fi vrut din nou şi din nou. Şi tu simţeai la fel, până atunci. Până când altceva ai vrut. Până când sentimentele nu au mai coincis. Până când NOI nu mai eram parte din acelaşi film.
Mă ademeneai de fiecare dată cu poveşti şi cu al tău farmec de care eşti atât de conştient!
Mă-mpăcai mereu cu acelaşi mincinos ,,Te iubesc! " şi mă luai la piept şi mă ţineai aşa de strâns că aproape mă lăsai fără răsuflare.
M-ai privit în ochi, mi-ai luat faţa între palme şi mi-ai zis că nu poţi fără mine. Jurai şi ziceai în gura mare. Ce prostie să te cred! Dar până şi tu îmi ziceai că atunci când te loveşte dragostea, devii mut, orb, surd, paralizezi. Şi eu am paralizat. Nici eu nu am văzut şi nici nu am înţeles nimic. Sau poate nu am vrut. Nu mai ştiu nici eu.
Şi după tine am paralizat. De dor, de greu, de tine. Habar nu ai avut. Acum te întorci la mine, mă rogi să iert, să uit. Crezi tu că aş putea uita tot? Toată agonia, toată nebunia, toată recuperarea şi toate încercările, de cele mai multe ori, nereuşite de-a mă ridica? Ca să-ţi şi răspund, nu, nu pot uita. Nu pot să şterg cu buretele şi să ne prefacem că nimic nu a fost.
Nu-i nimic, alt soare voi găsi. Acum, mâine, peste 10 ani, asta-i treaba mea.
Momentan, m-am obişnuit şi aşa, pe întuneric. Am învăţat să văd în întuneric, nu mai bâjbâi, nu mai cad. Acum merg dreaptă, cu privirea înainte, cunoscând în detaliu calea, fiecare lucru pe care l-am învăţat pentru a-mi ,,lumina" cărarea pe care am apucat-o.
Şi da, ştiu că m-ai aduce la extaz din nou, dar vezi tu, trecutul nu poate fi şters. Ştii bine că ne-ar urmări pretutindeni. Ar fi nelipsit din vieţile noastre, din zile, din nopţi, din casă, din pat, de oriunde.
Hai s-o lăsăm aşa. Să ne vedem de viaţă, lasă-mă în întunericul meu. Nu mai vreau flash-uri care să mă orbească.
Lasă explicaţiile banale, pe care le ştiu atât de bine! Pleacă şi-nchide uşa după tine, s-a lăsat răcoare!"






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu