joi, 20 decembrie 2012

Ne mutăăăm!

Dragilor, cum vă spuneam aici, ne mutăm în casă nouă, eu şi blogul meu.
Şi facem asta pe georgianalungu.ro!
Nu suntem gata încă, mai avem de pus perdele, de zugrăvit, redecorat, dar suntem acolo! Să ne citim cu drag!

marți, 18 decembrie 2012

Plus sau minus?

Cu unii oameni rezonezi, cu alţii nu. Cu unii oameni te poţi simţi bine, cu alţii nu. Unii sunt oameni, alţii nu.
E simplu.

Şi, având în vedere viteza cu care trece timpul, având în vedere nisipul din clepsidră care se scurge şi se tot scurge, de ce să ne irosim vremea cu oameni care nu fac altceva decât să fie acolo, de decor? Ce să faci cu nişte oameni care nu fac decât să te tragă în jos, să îţi taie din elan şi să minimizeze fiecare fericire, oricât de măruntă?

Nu mai bine alegi varianta cea mai simplă? Nu mai bine te rezumi la a te înconjura doar de oamenii de la care ai ce învăţa, oamenii aceia cu care râzi până te doare burta şi care se bucură de succesele tale mai mult decât o faci tu? Pentru că ei sunt oamenii cărora, într-adevăr, le pasă! Ei sunt cei care merită cu adevărat să fugi în miez de noapte să le fii alături, ei merită atenţia şi sentimentele, grijile şi preocupările tale. Nu restul. Nu mâna de oameni care, când ţi-e bine, blesteamă zeii şi toate zeiţele!

Devine destul de jenant, ba chiar ridicol, să păstrezi anumite relaţii doar aşa, de complezenţă. Trase de păr, aş putea spune.

Oamenii care sunt făcuţi să rămână în vieţile noastre vor rămâne oricum. Vor apărea, poate, din senin, când ne aşteptăm mai puţin şi ne vor suprinde în cele mai plăcute moduri! Ei nu vor găsi scuze de la necazurile, dar mai ales de la bucuriile tale! Ei vor şti, dinainte să le spui, că azi astrele au complotat în favoarea ta şi că vrei să bei de fericire! Ba vor veni chiar ei cu vinul!

Clarificare: discutăm despre sutele de ,,prieteni" pe care ajungem să îi avem, deşi nu i-am întâlnit decât de trei ori, cu indulgenţă, şi care cred că îţi sunt şi mamă, şi tată, şi soră, şi atotştiutori, un fel de guru al lucrurilor bune pentru tine!


Ne zice bine imaginea asta, nu? Live, laugh, leap, love, listen, learn!


luni, 17 decembrie 2012

Se poate şi mai frumos?

Ceea ce mi se întâmplă în ultima vreme e destul de ciudat. Ciudat de frumos. Zic ,,ciudat" pentru că nu credeam că poţi cunoaşte, într-un timp atât de scurt, atât de mulţi oameni frumoşi, oameni care să îţi înţeleagă pasiunile şi cu care să te simţi atât de bine, deşi îi cunoşti doar de câteva ore. Şi asta nu face decât să mă facă fericită şi să îmi pună un zâmbet maare de tot pe faţă.

Şi fiindcă nu am mai scris de câteva zile, trebuie să povestim puţin, nu? :)

Buuun! Să o luăm cu începutul, cu ce am mai făcut eu zilele astea.

Vineri seara, a avut loc evenimentul de lansare Redd's Winter Collection, la Luna Cafe&Bistro, unde, împreună cu alte bloggeriţe drăguţe, am fost primele care am descoperit şi admirat colecţia de accesorii create de Josephine, o colecţie inspirată de gustul şi explozia de culoare a Redd's Cranberry. A fost un eveniment foarte reuşit şi organizat, într-o atmosferă cel puţin perfectă, unde am asistat la o prezentare foarte interesantă despre această minunată artă a accesoriilor preţioase, iar Josephine ne-a vorbit şi ea despre aceste bijuterii speciale pe care le-a creat şi de care ne-am îndrăgostit cu toatele! Şi, evident, am socializat, am cunoscut oameni noi şi interesanţi, pe care sunt nerăbdătoare să-i revăd!
 Pe lângă toate astea, trebuie să spun că sunt şi eu una din câştigătoarele unei perechi de cercei superbi din noua colecţie; cerceii sunt din argint şi cu cristale Swarovski, nişte bijuterii simple, dar de efect, pe care eu le voi purta cu mare drag pentru că sunt mândră de ei! Mulţumesc încă o dată, Anne pentru că ai ales ca şi eu să fiu una din câştigătoare şi mă bucur tare mult că te-am cunoscut! Sper să mai existe multe astfel de ieşiri!



Sâmbătă, a fost zi The Art of DAR, mai exact un eveniment foarte simpatic, ce a avut loc la Teatrul Evreiesc de Stat şi care a însemnat:
-,,Jocul Regilor", o piesă excepţională, o tragi-comedie ce surprinde povestea unui triunghi amoros format din doi bărbaţi şi o femeie, partea feiminină a piesei fiind interpretată magistral de actriţa Maia Morgerstern, aşa cum ne-a obişnuit;
-o prezentare a produsului exclusivist şi oferirea câte unui borcan fiecărui spectator cu gemurile sau mierea aceea minunată;
-am cunoscut-o pe Maia Morgerstern, yeyyyy! Fascinantă femeie, pe bune!;
-şi, în final, seara s-a încheiat cu o cină la un restaurant din apropierea teatrului, unde am fost înconjurată numai de ardeleni mândri şi frumoşi, alături de care am petrecut o seară minunată, plină de voie bună şi de bancuri cu sutele, zise de un maestru al lor! M-am simţit extraordinar între ei, deşi eram cea mai mică, un fel de Prâslea contemporan! :))

Mai jos este e o fotografie de la finalul piesei, când aplauzele nu conteneau, pe bună dreptate!



 

vineri, 14 decembrie 2012

Moşul ştie!

Pentru că am fost cuminte anul ăsta( sau aşa ştie Moşul :D) cadourile au început şi să vină. Sunt destul de norocoasă, nu-i aşa?

Primul cadou a venit săptămâna asta, pe la început, printr-un trimis al Moşului, şi anume Mihaela. S-a gândit astfel să îmi ofere, de Moş, cum a spus ea, un domeniu al meu şi numai al meu. Un domeniu .ro al meu, pe care să scriu cu la fel de mult drag şi, sper eu, cu şi mai mult spor şi inspiraţie. Ştia că îmi doresc foarte mult şi s-a gândit ea că am mai ,,crescut" şi eu şi am nevoie de ceva pe măsură.

Şi s-a gândit bine. Cine să mă înţeleagă mai bine, dacă nu un scorpion de-ai mei? :)

Deocamdată noul blog nu este gata şi voi mai scrie aici pentru câteva zile, dar, imediat ce va fi totul pus la punct, veţi afla!

Aşadar, să nu ne mai lungim prea mult, mulţumesc Mihaela Ivan şi ACIP HOSTING pentru primul meu cadou de Crăciun! Happy, happy!


miercuri, 12 decembrie 2012

Blugii bloggeristici

Zilele astea au fost unele mai speciale. De ce? Pentru că, după mult timp, am avut ocazia, destul de rară, de a sta acasă şi de a lenevi. Mai mult sau mai puţin. De a mă trezi la ore în care ceilalţi deja s-au săturat de muncă. Da, da! Un răsfăţ!
Am zis minunată, dar am uitat să precizez că a fost, într-adevăr, aşa doar în primele două zile. După aceste două zile, mi s-a confirmat, pentru a o mie cincizeci şi una oară, că stilul ăsta de viaţă nu-i pentru mine. Mie-mi trebuie activitate, îmi trebuie agitaţie. Am constatat că lucrez mult mai bine sub presiune, în caz contrar am tendinţa să devin puuuţin neproductivă..Doar puţin, promit! :D
Şi, stând eu aşa, (că doar am avut timp!) mă gândeam cum ar fi să fiu sunată şi să mi se spună că în zece minute trebuie să fiu gata pentru un eveniment din acelea simandicoase, cu ţinute care mai de care? Sau să mă sune prietena mea cea mai bună, care nu locuieşte în România şi pe care o văd foarte rar, să mă roage să ieşim? Sau să fie urgent să ajung la facultate? Sau, pur şi simplu, am chef de o plimbare sau merg la cumpărături! Cu ce m-aş îmbrăca? Ce-aş lua din dulap din prima, fără ezitare?
Şi mi-am răspuns fără a sta prea mult pe gânduri că aş apela cu încredere la blugi! Îi port de când mă ştiu, de când eram micuţă de tot! Am trecut prin toate etapele: fuste, blugi evazaţi, drepţi, conici, skinny, albaştri, negri, gri! Ba chiar şi costum! Ptii, ce mândră mai eram de el! :))
Pe lângă asta, o pereche de blugi bine aleasă poate fi prietenul cel mai bun al unei persoane căreia nu îi plac prea tare schimbările astea de ultim moment, în care tot programul( în cazul meu, de lenevit! ) ţi se dă peste cap.
Uite, de exemplu, cu perechea asta de blugi de pe superjeans.ro ai putea să faci mai multe ţinute fără prea mult efort!
Cu nişte tocuri, o cămaşă alba sau ivoire şi un ruj roşu, sau cu un tricou, sau cu o bluză dintr-un material natural, lejer şi balerini, sau cu un pulover mare şi călduros! Oricum ai face, ei sunt potriviţi pentru orice ocazie, cu orice i-ai accesoriza!

Eu, una, m-am îndrăgosit puţin de ei! Moşule? :D



marți, 11 decembrie 2012

Bla bla bla

Nu mi-au plăcut niciodată oamenii care vor să arate că sunt ceva ce nu sunt şi, cel mai probabil, nu vor fi niciodată. Acei vânători de atenţie cu orice preţ, despre ei vorbesc!
Vor să fie centrul oricărui colectiv, să fie văzuţi, ascultaţi, iubiţi şi, eventual, idolatrizaţi! De ce? Pentru că ne-au făcut nouă, oamenilor de rând, acest bine imens de a se naşte! Nu ştiu ce am fi făcut fără ei!
Ce e mai grav e că, mulţi dintre ei, nu ies în faţă cu ceva care să merite, ceva relevant pentru context. Şi încă puţin mai grav e că, dacă eşti atât de naiv să crezi că poţi face ceva şi încerci vreo mişcare, orice, de a le explica, vei constata cât de mult te lupţi tu cu morile de vânt şi că îţi pierzi timpul destul de prost!
E destul de trist să vorbeşti doar aşa, să te afli în treabă! Ai putea face ceva mai bun pentru tine, dar şi pentru ceilalţi! De exemplu, ai putea să taci puţin, numai puţin, şi să te uiţi în jurul tău! Vei observa că nu toată lumea este entuziasmată şi nu se dansează de fericire că ai deschis din nou gura!
O persoană poate ieşi mult mai mult în evidenţă şi într-un mod mult mai frumos dacă tace şi face sau dacă spune mai puţine lucruri, dar mai bune decât cele zise de restul.
Nu ar fi mai frumos ca fiecare să îşi vadă de lungul nasului, să îşi ştie locul şi să îşi controleze aceste puseuri de self-confidence cam dese, care nu sunt întotdeauna fundamentate?
Lumea ar fi un loc mult prea bun fără aceşti clevetitori, deseori destul de agasanţi, sau cu ei, dar ceva mai ,,cuminţi"!
Ştiu, a fost o postare destul de acidă, mi-aş dori să nu trebuiască să scriu despre aşa ceva, dar mai trebuie să ne spunem şi noi of-urile, nu? :)

Şi gata. Punct!


luni, 10 decembrie 2012

Aşa, pe final

Că tot vine sfârşitul de an şi se apropie cu paşi repezi, m-am gândit să mă uit puţin în spate, să mă analizez puţin.
Şi nu, nu voi face nicio analiză financiară, nu voi calcula câţi bani am cheltuit, pe ce, cât am investit şi cât am irosit.
Mi-am propus să fac o listă cu ce am învăţat în 2012. Şi pot spune că am învăţat multe, întrucât a fost un an destul de plin şi de intens. Din toate punctele de vedere.
Luând-o în ordine cronolgică, încă de la începutul lui, 2012 m-a învăţat că niciodată nu trebuie să spun ,,niciodată". Atunci când te aştepţi mai puţin, oameni odinioară dragi revin în viaţa noastră, se infiltrează ei cumva şi rămân acolo mult timp, încălzindu-ne sufletele atunci când avem mai mare nevoie şi nu numai.
Am învăţat că viaţa nu-i întotdeauna corectă şi, oricât ne-am dori, nu avem ce face în privinţa asta, decât să zâmbim. Nimic nu înnebuneşte mai mult oamenii decât să zâmbeşti atunci când, zic ei, nu ai niciun motiv.
2012 mi-a mai arătat că cele mai frumoase şi intense iubiri sunt cele care îşi fac apariţia atunci când te aştepţi mai puţin şi de la cine te aştepţi mai puţin. Acordă o şansă!
Tot anul ăsta am învăţat că poţi avea surprize minunate din partea unor oameni de la care nu te-ai fi aşteptat. Descoperi persoane minunate în fiecare zi. Trebuie doar să vrei să le vezi.
Oamenii vin şi pleacă. Mai repede decât ne-am imagina, dar, mai ales, mai repede decât ne-am dori. Azi îi ai, mâine şi-au şi luat bagajele şi au fugit. Unde? Spre alţii, unde se duc cu bagajul lor de sentimente, de trăiri, dat şi cu ceva luat de la tine.
Mi s-a confirmat de câteva milioane de ori anul ăsta că nu există ,,nu pot", ci doar ,,nu vreau". Trebuie doar să vrem suficient de mult să facem ceva şi vom găsi cumva calea. Pentru că adevăratele dorinţe nu rămân la stadiul de dorinţe.
Atunci când te aştepţi mai puţin, când te crezi pierdut şi fără vreo urmă de speranţă, fix atunci te loveşte fericirea. Şi o face bine de tot, nu aşa oricum! Valabil şi pentru inversul situaţiei.
Ca să nu uităm, nu toţi cei care pretind a-ţi fi alături când ţi-e mai greu pentru că le pasă, o fac, nu întotdeauna, pentru că într-adevăr aşa e. Am auzit cu toţii de curiozitate, nu? :)
Tot în anul ăsta minunat am mai decoperit câtă invidie şi cât interes se învârte în jurul unei aşa-zise prietenii.
Şi mai ştiu ceva: întotdeauna putem mai mult. Întotdeauna suntem în stare să ne ridicăm, chiar dacă nu conştientizăm pe moment. Întotdeauna suntem mai puternici decât ar vrea şi ar crede restul. Avem resurele necesare pentru a renaşte de fiecare dată, după fiecare bătălie pe care am pierdut-o.
Şi cu toate astea nu suntem nişte învinşi. De fiecare dată găsim resursele necesare pentru a porni, din nou,  încrezători la drum.
Toate astea plus ce ne zice imaginea de mai jos. :)


Hai că am rămas cu ceva din anul ăsta, cred! Voi ce aţi învăţat în 2012?